Adevărata călătorie nu este doar despre locuri, ci și despre transformarea care are loc în tine. Există momente în care timpul este potrivit, lucrurile se aliniază, iar ceea ce trăim se simte firesc, profund, adevărat.
Atunci începe călătoria. Vino așa cum ești. Fii tu însuți.
Lasă lucrurile să își găsească locul și permite-ți să mergi mai departe în acord cu ceea ce simți în inima ta. Fii cel care ești. Autenticitatea înseamnă să îți recunoști propria esență, să îți respecți unicitatea și să îți dai voie să trăiești în acord cu tine.
Fiecare om are propria poveste, propriul ritm și propriul drum. Tocmai această unicitate ne face frumoși și transformă călătoria prin lume într-o călătorie către noi înșine. Un drum, o menire, un suflet de nomad Multă vreme nu am înțeles chemarea pe care o am de a pleca la drum. Multă vreme m-am învinovățit că mi-i capul doar la ducă. Am crezut că sînt „defectă”, că nu sînt ca celelalte femei așezate la locul lor.
M-am frământat multă vreme între a pleca și a sta locului. O vreme am stat să văd cum e. Am făcut un test cu mine. A durut. Am plâns. Am înțeles. Acum două săptămâni am fost în Deltă. Am zburat până acolo, chiar dacă F16 a rămas în garaj, și m-am „teleportat” cu un BMW pe drumurile line ale Dobrogei.
Dunărea și Delta m-au primit cu aceeași dragoste. Aici, între ape și Cer, am înțeles un lucru: am un suflet călător. La o poveste cu prietena mea Cristina, mi-a spus că am „suflet de nomad”. Dintr-o dată s-a făcut clar și limpede: locul meu e pe drum. Pe această cale îi mulțumesc pentru acea poveste în care mesajul a ajuns la mine. „Suflet de nomad” este, poate, un subiect bun pentru viitoarea carte. Am început apoi să mă uit către rădăcini. Străbunicul meu pe linie maternă, în 1905, a plecat în America, unde a stat 25 de ani. Pentru mine, America nici măcar nu exista pe hartă. Apoi mi-am dat seama că ceva durea mult prea tare și am început să sap la rădăcini. Așa am descoperit sufletul de nomad al neamului.
M-am oprit o vară din călătorit. Am vrut să văd ce se întâmplă. Am stat cuminte și am observat. Răspunsurile au venit.
Astăzi dau voie sufletului meu să zburde unde vrea, acolo unde îl cheamă drumul. Este onorarea lui. Este bucuria. Este chemarea. Este visul. Poate chiar menirea. Pot și sta. Pot fi într-un loc. Dar chemarea din adânc de suflet și din înălțimi de spirit, inima o recunoaște.
Sînt a drumului și drumu-i al meu. Sînt una cu el și el una cu mine.
Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai frumoase forme de terapie.
„Pe drum” este acasă
Acum fix doi ani am scris un alt text despre un altfel de drum. Recitindu-l astăzi, îi înțeleg parcă și mai bine sensul:
Noi începuturi
Mereu am fost pe drum, între două călătorii, între două orașe, între două joburi, între două iubiri aparente, între două stări. Mereu am fost în mișcare, precum argintul viu ce scapă printre degete. Până când am vrut să am un cuib al meu. Să stau locului. Doar că planul lui Dumnezeu pentru mine era și este cu mult dincolo de planul minții mele pentru mine. Pentru că mintea construiește din ceea ce cunoaște, din ceea ce poartă în interior, din dorințele născute din emoții pietrificate de veacuri în noi.
Unii oameni stau locului. Alți oameni își găsesc locul în mișcare.
Fac parte din a doua categorie și am înțeles că „pe drum” este, de fapt, acasă și că orice loc în care sufletul meu zburdă este acasă. Pe drumul meu cântă o vioară. Calea se așterne lin în față, îndemnându-mă să pășesc pe ea. Am curaj! A trecut mult timp de atunci. Ani lungi și goi în care am căutat răspunsuri din zvâcniri de luciditate, poate din amintiri. Lumi separate, diferite aparent, dar întrepătrunse cerc după cerc, emoție după emoție, precum un joc de lumini și umbre cu nuanțe de mister. Lumi fantastice, fantasmagorice, împletite-n caierul vieții, impulsuri străvezii cu miros de gutuie coaptă. De fapt, aici e acolo și acolo e aici. Vizibil și invizibil. Tangibil și fuior de fum. Aievea și vis. Miros de porumb copt, de tulei, pănuși încinse și lumânare topită la soare. Prea cald și prea mulți oameni, miros de liturghie, de brazi și inimi bătând în piept să iasă. Am întins brațele și mi-am îmbrățișat emoția precum o mamă își îmbrățișează copilul care plânge.
Sînt din nou pe drum. Acum este Calea.
Peste cioburi și fum am așezat credința că planul lui Dumnezeu este mai bun decât al meu. În timpul Lui se întâmplă lucrurile. Încă integrez răbdarea spre a putea îmbrățișa îndelunga răbdare.
Din propria cenușă, Măiastra renaște.
Călătorii transformaționale
Poate că tocmai de aici s-a născut și felul în care privesc astăzi călătoria. Din înțelegerea că uneori plecăm pentru a vedea lumea, iar pe drum ajungem să ne vedem pe noi înșine. O destinație poate deveni mai mult decât un punct pe hartă. Poate fi spațiul în care încetinim, simțim, ne reconectăm, descoperim și privim viața dintr-o altă perspectivă. Aceasta este pentru mine esența călătoriilor transformaționale.
Călătorim în lume. Ne întâlnim cu noi.
*Dacă este menit să fie, Dacă timpul este potrivit, Dacă se simte bine, Așa cum știi că ar trebui să fie.
Dacă este menit să se întâmple Și toate stelele se aliniază, Atunci nu există limite Pentru o călătorie magică.
Vino așa cum ești, Fii tu însuți, Iar toate celelalte Își vor găsi locul.
Fii cel care ești, Pur și simplu fii tu însuți. Ești atât de frumos, Tocmai pentru că ești diferit de ceilalți.
Dacă este menit să fie, dacă este menit să fie, Dacă timpul este potrivit, dacă timpul este potrivit, Dacă se simte bine Adânc în inima ta, adânc în inima ta.
Vino așa cum ești, vino așa cum ești, Fii tu însuți, fii tu însuți, Iar toate celelalte Își vor găsi locul.
Fii cel care ești, fii cel care ești, Pur și simplu fii tu însuți, pur și simplu fii tu însuți. Ești atât de frumos, Tocmai pentru că ești diferit de ceilalți, Diferit de ceilalți.* versuri melodie de mai jos:
Cu prețuire, Maria Constantina Filip Travel Advisor • Journey Host • Spiritual & Lifestyle Balance Guide textul este scris de mine Constantina cu poVești - nu este scris cu AI
From the journal to real life
Holidays in Blog – Călătorii transformaționale
See the packages
